Am tânjit după "Inima cusută" şi Carole Martinez* de când Daniel Nicolescu a prezentat romanul, prompt şi cuceritor chiar aici, în paginile ZD, născocind un titlu fabulos - "Broderii pe cord deschis", pe care sunt sigură că autoarea l-ar fi adoptat. .. Am bănuit eu că realismul magic nu s-a epuizat, că Isabel Allende n-ar fi singura urmaşă pătimaşă a lui Gabriel Garcia Marquez.

Surpriza vine de unde nici nu ghiceşti: o scriitoare franceză, profesoară în viaţa cotidiană, cu ascendenţă spaniolă, cum arată numele de familie, devine favorita librarilor francezi în 2007, reuşind să cucerească marele public: "Inima cusută" este împodobită cu multrâvnita banderolă roşie, coroniţă de premiant cu care faimoasa Editură Gallimard scoate în faţă pe autorii care s-au bucurat de succes.

Scris la persoana I, de Soledad, romanul narează istoriile unei stirpe de femei înzestrate de generaţii întregi cu puteri magice: odată cu primul sânge, fetele trec printr-o iniţiere stranie - învaţă incantaţii şi rugăciuni, prin care capătă stăpânire asupra vieţii şi morţii, au de trecut şi o probă a răbdării de nouă luni, până când misteriosul cufăr, transmis şi el pe linie feminină, "coace" darul hărăzit fiecăreia.

Marele personaj al romanului este Frasquita, copilă supusă iniţierii, înzestrată cu harul croitoriei şi al broderiei, cufăraşul ei a dat la iveală după nouă luni trusa de ace, mosoare în toate culorile. Tânăra îşi şlefuieşte talentul concurând natura, pentru că brodează aripi de fluture, îşi coase rochia de mireasă cu atâta măiestrie încât sărăceşte satul de frumuseţe şi iscă asemenea duşmănie, că privirile sătenilor îi ofilesc frumuseţea.

Nenorociri şi miracole se ţin lanţ, iar soţ şi soţie trăiesc aventuri stranii, toţi copiii se nasc în mod neobişnuit. José se retrage între orătăniile curţii, aşa că una dintre fiice se naşte cu pene, cloceşte un ou ro