Chipurile charismatice ale trecătorilor
(un’, doi trei ş.a.m.d.)
urcate şi coborîte
unul cîte unul şi apoi
două cîte două
şi, în fine, toate laolaltă
cu ajutorul unor scripeţi
pe terasa blocului şi înapoi pe trotuar
(se folosesc plase de prins
fluturi, sacoşe obişnuite, dar şi năvoade sau crîsnice,
în care atîrnă ierburi, scoici, melci,
moluşte sau alte animale marine)…
Da, pe terasa blocului turn
unde deja au fost aduşi paşii,
astfel că se aude o leorpăială,
un clipocit continuu (lip-lip-lip şi
lipa-lipa-lipa, ţur-ţur-ţur ş.a.m.d.):
unicul scop al acestei mişcări perpetue
fiind mişcarea însăşi,
mişcarea în sine
care dă naştere la nemişcare.
…Abandonate pe trotuar
sau chiar în mijlocul străzii
stau trupurile drepte ca nişte lumînări
deposedate de chipuri şi măşti,
încearcă să-şi acopere cu mîinile
locul unde s-a aflat cîndva, nu de mult, faţă,
dar dau mereu peste gol
dau peste un vîrtej
care îi absoarbe încet înlăuntru
astfel încît din fiecare trecător
rămîne doar o pată,
străjuită de mucuri de ţigară
sau de alte lucruri mărunte
(o brăţară, un ceas, o legătură de chei,
uneori nişte tocuri, o poşetă,
un ruj, o oglinjoară sau un portofel burduşit cu bancnote),
Un lichid galben, amestecat cu ceva verde
se prelinge peste pantofi
pierzîndu-se odată cu amurgul în peisajul noptatic,
cînd chipurile trase pe sfori
sînt coborîte iarăşi şi iarăşi pe scripeţi
înghesuite în vitrine sau pe galantar în magazinul aflat la parter.
…Buzele dorm, pleoapele clipesc alene,
capetele mişcă uşor din urechi
încercînd să asculte muzica sferelor,
după care se pleoştesc
scurgîndu-se încet de pe umeri