Mai exact, cum vă plac domnişoarele, genul neajutorate şi stângace dar atâââât de simpatice încât nu le puteţi refuza? Sau genul cu ochi sclipitori, isteţe şi culte, dar ascunse în câte o geacă groasă, de depozit, de culoare tristă şi cizme de vinilin?!
Mai exact, cum ar trebui să fie domnişoara (nu încă doamnă, nici prietenă închiriată, nici de ocazie) care se afişează la braţul dumneavoastră? Drăguţă, ştiuuu, dar vreau detalii. Ce IQ e indicat astfel încât relaţia să dureze, sau să se termine cumva haios, nu lacrimogen, cu hărţuiri, reproşuri şi modificări de personalitate post-despărţire?!
Un prieten îmi spunea mai demult că nu vrea o fată prea studioasă… pentru că nu vrea să facă cenaclu literar cu ea… Nici prea deşteaptă, că pe urmă se simte ameninţat. Recunoştea că el preferă fetele mai mici de vârstă şi mai ne-experimentate, să le poată educa el!
Fetele cu IQ cât casa sunt… prea complicate şi frustrate!
La polul opus, câte o domnişoară care se încurcă nonstop, pune zeci de întrebări până să ajungă undeva (contează că i se răspunde amabil, deci atipic pentru climatul social actual), intră în magazie în loc de toaletă, ba chiar ratează geamul şi se loveşte, beneficiază mereu de ajutor şi priză la public! E genul de domnişoară care nu înţelege!!!! Trebuie să îi repeţi! Cumva zâmbetul ei magnific şi neajutorarea îţi disipă nervii şi îţi face plăcere să… o ajuţi.
Dacă faci o glumă, se uită la tine vreo 10 secunde, spune aaaa ca la doctor şi începe să râdă. Sau are un limbaj abundent în ăăăă. Sau păi, sau deci. Nu filtrează mai nimic din ce te doare pe tine. Tu spui ceva, eventual important, ea te întrerupe şi începe să povestească ce a văzut ieri în staţie, un amănunt cu totul fără legătură! Probabil există vreun factor declanşator al anamnezei, dar cine ştie ce?! Când ai o problemă, e mereu acolo să te sprijine Lasă iubi, că te descur
