Ziceam săptămîna trecută că reforma politicii agricole comune nu prea mă încîntă. Pune accentul pe faimoasele produse bio-eco, pe realizările exploatărilor de 20 de hectare, cea mai întîlnită fermă europeană. În plus, pentru a nu mai fi acuzat de favorizare a unor căpuşe tip aeroporturi, terenuri de golf, bănci sau staţiuni turistice, care încasează sume uriaşe drept subvenţie directă la hectar, comisarul Cioloş a propus plafonarea subvenţiei maxime. Pe româneşte, asta ar duce la pagube pentru marii proprietari de terenuri (de ordinul zecilor de mii de hectare), avantajînd indirect „ferma-de-20-de-hectare“. Dacă tot vorbesc non-stop liderii naturali de opinie din România (adică politicienii de talk-show şi taximetriştii) despre incapacitatea ţării noastre de a-şi negocia poziţia la Bruxelles, iau această propunere a comisarului Cioloş drept studiu de caz.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Fapt: comisarul a supus consultării publice acest plan, încă de acum mai bine de şase luni. A rugat fermierii europeni să îşi dea cu părerea, să aducă argumente, să contrazică pertinent. La 1000 de propuneri, s-a oprit provizoriu corespondenţa. Ştiţi cîte observaţii, amendamente, argumente au venit din România (ţară cu specific agrar, mare putere potenţială în agricultura europeană, cu nu ştiu cît la sută din populaţie lucrînd în agricultură şi alte asemenea şabloane servite zilnic de liderii naturali de opinie)? Exact 7 (şapte)!
Singura politică europeană cu adevărat integrată la nivel comunitar este cea agricolă. Altfel spus, statele membre au mai puţină marjă de manevră decît în orice alt domeniu al politicilor publice. Cam totul se hotărăşte la Bruxelles. La un moment dat, comisarul de resort are de făcut o reformă majoră în domeniu. Pune propunerea la consultare publică.
Urmarea? Doar 7 (şapte) româ
