Am întîlnit, şi eu, la viaţa mea, anti-americani. Cei mai ridicoli au fost cîţiva români care locuiau în America şi vorbeau de rău ţara de adopţie. Poate şi pentru că unii dintre ei nu reuşiseră să devină americani adevăraţi, rămăseseră marginali, cu frustrări aproape de înţeles în plan uman. Alţii, însă, urăsc America pentru că e şic să o urăşti. Şi văd că, acum, mai nou, e şic să aplauzi toate dezvăluirile Wikileaks. E cool, eşti mai interesant, eşti pentru transparenţă totală, wow!
Mircea Cărtărescu povesteşte o întîmplare de dinainte de Wikileaks, dar alimentată de aceleaşi frustrări. Citiţi excelentul text aici. Cînd e şic să urăşti democraţia e absolut necesar să mai existe oameni lucizi. Mulţumesc, Mircea Cărtărescu!
Pentru comentarii, aici
Am întîlnit, şi eu, la viaţa mea, anti-americani. Cei mai ridicoli au fost cîţiva români care locuiau în America şi vorbeau de rău ţara de adopţie. Poate şi pentru că unii dintre ei nu reuşiseră să devină americani adevăraţi, rămăseseră marginali, cu frustrări aproape de înţeles în plan uman. Alţii, însă, urăsc America pentru că e şic să o urăşti. Şi văd că, acum, mai nou, e şic să aplauzi toate dezvăluirile Wikileaks. E cool, eşti mai interesant, eşti pentru transparenţă totală, wow!
Mircea Cărtărescu povesteşte o întîmplare de dinainte de Wikileaks, dar alimentată de aceleaşi frustrări. Citiţi excelentul text aici. Cînd e şic să urăşti democraţia e absolut necesar să mai existe oameni lucizi. Mulţumesc, Mircea Cărtărescu!
Pentru comentarii, aici
