Am cunoscut-o pe Maica Doroteia în urmă cu doi ani, puţin înainte să împlinească vârsta de 100 de ani. Acum se apropie de 102 ani. Am stat de vorbă în căsuţa sa de la Mănăstirea Pasărea, într-o cameră cu pereţii plini de icoane. Într-o zi de noiembrie, Soarele strălucea nefiresc, iar razele sale puternice treceau prin fereastră şi prin perdele, luminând cu putere chipul maicii. O vedeam scăldată în lumină, la propriu şi la figurat! Ţinea în mână „Psaltirea”, o carte de căpătâi – spunea ea – din care-i bine să citeşti zi de zi. Maica ştia, însă, pe de rost nenumărate rugăciuni şi cântece. Maica Doroteia mi-a povestit în amănunt... viaţa ei; mi s-a părut că-i un fel de carte de istorie această călugăriţă, căci în amintirile ei se regăsesc dramele primului, dar şi ale celui de-al doilea război mondial, ca şi personalităţi precum Patriarhul Justinian, Nicolae Iorga sau Armand Călinescu. Maica a rămas orfană de ambii părinţi încă de la vârsta de 5 ani, împreună cu cei şase fraţi ai săi. Maica Doroteia s-a dus către călugărie din pricina chemării sufletului; ea este ceea ce se poate numi „călugăriţă prin vocaţie”. Totul a început în copilărie, când a participat la o slujbă de chemare a ploii în satul ei natal. Preoţii au scos icoana Sfintei Paraschiva şi s-au rugat pentru ploaie, după o secetă prelungită, care uscase totul în cale. Şi-n timpul slujbei, din senin a venit ploaia! Copilul care era Maica Doroteia atunci, impresionat de povestea Sfintei Paraschiva, care abandonase bogăţia şi traiul bun şi le dăduse totul celor săraci, ca şi de minunea care se făcuse prin venirea ploii, jurase să facă într-o zi ca „sfânta Paraschiva”!
Am întrebat-o „care-i secretul vieţii lungi” şi de ce oamenii au atâtea probleme în viaţă? „Dumnezeu ştie secretele vieţii lungi”, mi-a răspuns ea cu seninătate. Iar despre problemele oamenilor, eu cred că ele vin
