O comunitate înstărită de armeni se stabilise în Iaşi încă de la mijlocul sec. al XIV-lea, când a avut loc principala imigrare în Moldova şi în Iaşi a unor colonii

armeneşti. „Iaşii se întindeau până în Armenime încă din secolul al XlV-lea, ba chiar se poate afirma că limita târgului se afla în acest punct în momentul aşezării armenilor, ale căror case, după toate aparenţele, s-au lipit de târg cuprinzând un spaţiu rămas până atunci liber“ (Dan Bădărău, Ioan Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, până la 1821, ed. a II-a, revăzută). (...)

În familia armenilor ieşeni Grigore şi Ana Socor se năştea Gabriel, la 15 august 1848. Acesta a absolvi Publicitate t liceul în 1868, Conservatorul din Iaşi şi ulterior Facultatea de Medicină din Viena, cu menţiunea magna cum laudae. A fost elev al marelui neurofiziolog Ernest von Brücke; pentru calităţile sale, a primit titlul de „Privatdozent“ al Clinicii de Oftalmologie conduse de profesorul Carl Ferdinand Ritter von Arlt, alături de oferta de a rămâne ca medic la Viena. Alege însă să se întoarcă în ţară, 1875 fiind anul revenirii sale la Iaşi. Conform certificatului eliberat de Înalta Curte de Conturi la 26 ianuarie 1916, act emis pentru a-i folosi la alcătuirea dosarului de pensionare, aflăm că Socor a funcţionat în cadrul Spitalului Central „Sf. Spiridon“ din Iaşi astfel: de la 1 decembrie 1888 la 1 aprilie 1890 a servit ca medic secundar, iar de la 1 aprilie 1890 la 23 ianuarie 1916 ca medic primar al acestei instituţii. În anul 1907, acesta a fost numit în Senatul universitar, iar la data de 29 ianuarie 1908 primeşte numirea în funcţia de decan al Facultăţii de Medicină din Iaşi. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

O comunitate înstărită de armeni se stabilise în Iaşi încă de la mijlocul sec. al XIV-lea, când a avut loc principala imigrare în Moldova şi în Iaşi a u