Cu prima sa carte de critică literară, Mihail Vakulovski face un gest necesar: discută extrem de serios poezia generaţiei precedente. Despre optzecişti au scris până acum mai cu seamă optzeciştii. Radu G. Ţeposu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei sunt cei dintâi.
Le-au urmat Andrei Bodiu (şi el lunedist) şi Radu Andriescu (care, deşi ieşean şi membru al Clubului 8, nu e departe de simpatiile anglo-saxone ale ceva mai vârstnicilor colegi bucureşeni). Asta în ce priveşte studiile sistematice. Recenziile nu le pun la socoteală. Ele vin şi trec. Iar importanţa lor e de obicei conjuncturală.
La origine o teză de doctorat, remaniată în mai multe rânduri din 2002 (când a fost susţinută) până astăzi, Portret de grup cu generaţia 80 e, aşadar, primul demers analitic care nu poate fi bănuit de partizanat. (La noi suspiciunea fiind aproape o metodă de interpretare.) Sigur, se vede de la o poştă că lui Vakulovski poezia optzeciştilor îi place. Altminteri, n-ar fi citit-o aşa, de la titluri până la virgule. Nimic n-a iertat. Impresia e că manuscrisul acestei cărţi a fost redactat pe hârtie milimetrică.
Să comparăm selecţia lui Mihail Vakulovski cu aceea, tradiţională deja, a lui Alexandru Muşina, din cunoscuta lui Antologie. Cifrele ne-ar putea înşela. Vakulovski alege 31 de autori, Muşina 32. Comuni, însă, sunt doar 24. Apar, prin urmare, 7 (Ioan Flora, Virgil Mihaiu, Emilian Galaicu-Păun, Gheorghe Iova, Vasile Gârneţ, Ion Bogdan Lefter şi Petru Romoşan) şi dispar alţi 8 (Aurel Dumitraşcu, Paul Grigore, Emil Hurezeanu, Ion Monoran, Aurel Pantea, Augustin Pop, Dan Stanciu şi Marcel Tolcea). Cu unele semne de întrebare, modificările mi se par plauzibile. Şi cred că justificarea lor stă nu într-o reacţie de respingere estetică, ci, mult mai simplu, în grila de lectură pe care o propune Vakulovski. O grilă foarte dinamic
