Deciziile şi acţiunile regimului sovietic au avut drept consecinţă foamea din 1947, în ciuda încercărilor din partea istoriografiei comuniste de învinovăţi fascismul şi "seceta din 1945 - 1946" pentru moartea a zeci de mii de basarabeni.

În 1947 industria alimentară din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) a depăşit planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2 la sută, a uleiului - cu 39,5, a cărnii - cu 32,5, a conservelor - cu 101,9 procente. Este evident că aceste produse alimentare proveneau din producţia sechestrată de la ţărani şi se exporta în URSS în timp ce producătorii din Moldova mureau de foame.

Historia prezintă documente extrase dintr-un dosar al Procuraturii RSSM din 1947, ce poartă menţiunea Secret şi Strict Secret. (sursa: Arhiva Nationala a RM, Fond.3085, inv. 1, dosar 129).

Canibalismul în RSSM era un secret de stat. Era categoric interzis de a vorbi sau scrie despre cruzimea NKVD-iştilor şi a activiştilor sovietici care luau toate rezervele de hrană ale băştinaşilor, măturându-le podurile.

Este destul de dificil de vorbit despre canibalism. Cu atât mai mult despre canibalism în Basarabia, în estul Europei. Nu în Africa şi nici în Amazonia, ci la Chişinău, Orhei, Bălţi, Cahul etc. E foarte greu de imaginat că în această provincie românească existau case "sigilate", pe ele fiind afişată inscripţia "Toţi au murit". E foarte greu de imaginat că în această parte a Moldovei copiii erau vânaţi pe străzi, aduşi în case, omorâţi şi mâncaţi...

Citiţi în Historia documentele referitoare la Canibalism în socialism