Născut în 1960 la Bucureşti, Radu Paraschivescu lucrează la Editura Humanitas din 2003, fiind acum senior editor şi coordonator al colecţiei de carte comică "Râsul lumii". Este invitat să scrie în mai multe ziare şi reviste, având peste 1500 de articole publicate. În prezent, deţine rubrici în Adevărul, Esquire şi ProSport. Este colaborator al posturilor de televiziune Sport.ro şi Digi Sport. A tradus peste 60 de cărţi din literatura anglo-americană, canadiană şi franceză (printre autorii traduşi: Salman Rushdie, Julian Barnes, William Golding, David Lodge, John Steinbeck, William Burroughs, Jonathan Coe, Kazuo Ishiguro, Virginia Woolf, Nick Hornby, Stephen Fry, François Mauriac). A publicat volumele Efemeriada, Balul fantomelor, Bazar bizar, Fanionul roşu, Ghidul nesimţitului, Fie-ne tranziţia uşoară, Mi-e rău la cap, mă doaremintea, Răcani, pifani şi veterani, Cu inima smulsă din piept, Dintresute de clişee, Fluturele negru.
- Aţi publicat de curând un nou roman, Fluturele negru, despre vestitul pictor Caravaggio. Ce aduce nou faţă de mulţimea de cărţi în care au apărut acest personaj şi epoca sa?
- Ca să pot răspunde, ar trebui să fiu la curent cu tot ce s-a scris pe tema asta. Şi nu sunt. Fireşte, am citit despre Caravaggio şi epoca lui, despre clarobscurul pe care-l introduce în pictură, despre Roma din secolele XVI-XVII, despre tensiunile dintre artist şi contemporani. Am parcurs "Tratatul depictură" al lui Cennino, la care mă refer de câteva ori în roman, precum şi două monografii ale lui Caravaggio, scrise de Rolando Cristofanelli şi Andrew Graham-Dixon. M-am îngropat în albume şi cărţi despre vieţile pictorilor. Însă probabil că documentarea aceasta ar fi însemnat foarte puţin dacă n-aş fi legat-o de două călătorii la Roma, unde am văzut o parte dintre tablourile lui Caravaggio. Am simţit în faţa lor ceea ce
