A trecut o săptămână şi mai bine de când am serbat ziua naţională. O cutezătoare, cu iniţiative artistice vii şi incomode, Ioana Ciocan, s-a gândit, atunci, la ceas omagial, să dubleze sărbătoarea oficială, cea cu treceri triumfale de tancuri şi trupe pe supt Arcul de Triumf, printr-un gest acordat la entuziasmul general, însă ponderat de o întrebare: "Care sunt (de fapt) visurile românilor? ", urmând ca, după ce va fi aflat răspunsul, să-i dea o întruchipare plastică (cu ajutorul artiştilor Matei Arnăutu, Florin Brătescu - proaspăt emigrat, Iosif Oprescu şi Andrei Ciubotaru), pe care s-o aşeze, în data de 1 decembrie, la ora 10.00, pe soclul fostei statui a lui Lenin, din Piaţa Presei Libere. Un loc căruia, de câţiva ani încoace, Ioana Ciocan încearcă să-i risipească toxicitatea prin iniţiative artistice incitante.

Demersul artiştilor amintiţi, ludic cu măsură şi serios fără aere de gravitate, s-a bucurat de răspunsurile, perfect acordate cu nefericirea, ale norodului. Citez din memoria sondajului operat de Ioana Ciocan & co: "Vreau să pot să îmi trăiesc viaţa aici fără să fiu nevoit să mă lupt cu morile de vânt. Dar până atunci sper să ne vedem peste hotare." Sau: "Să plec din ţara asta cât mai repede!!!!" Dar şi: "Aş vrea ca oamenii să se plângă mai puţin şi să muncească mai eficient. Să îşi ceară drepturile mai cu cap şi să vadă că nu stă numai în puterea politicienilor pe care nu îi aleg să le facă viaţa mai bună, ci şi a lor". Şi, ca un refren cuviincios: "Mi-aş dori ca noi, românii, să redevenim uniţi, să luptăm pentru a face ceva pentru ţara noastră în scopul de a ajunge unde sunt alţii."

Între bla-bla-ul final şi urgenţa categorică a răspunsului citat iniţial, plasticienii puşi să traseze o concluzie sculpturală au hotărât: fericirea românilor e în altă parte. Or, ca să ajungi în altă parte, trebuie să îţi iei din puţinul tău de aici, şi