În fiecare an, de 1 decembrie, televiziunile sînt cuprinse brusc de-un elan patriotic. Fac programe speciale presărate cu petale de trandafiri şi udate din plin cu suc natural de zîmbete lăcrămoase, fără E-uri. De 1 decembrie, televiziunile se umplu brusc de ştiri „pozitive“, de reportaje despre români de succes, de pastile cu iz cultural (de genul „evocări ale unor mari personalităţi din istoria noastră“) şi de divertisment cald, uman, senin. Vedem ce nu prea ne este dat în restul anului: tineri cu studii strălucite în străinătate care se întorc acasă şi se pun pe treabă, liceeni deştepţi şi simpatici cărora le place cartea, fermieri care s-au luptat cu birocraţia europeană şi românească, dar au izbîndit şi acum culeg roadele, patroni de IMM-uri care au pornit „de jos“, de la încărcat brichete ori vîndut săpunuri turceşti, şi acum au pus pe picioare vreo făbricuţă ultra-tehnologizată şi super-ecologică, şi aşa mai departe. Ecranele patriei se umplu de vorbe frumoase, iar refrenul zilei este „mîndria de a fi român“.

Bineînţeles, reporterii TV, fugăriţi în restul anului să găsească morţi, răniţi, bătuţi şi violate, sînt scoşi acum pe stradă să le pună trecătorilor întrebarea profund metafizică: „Ce înseamnă pentru dvs. a fi român?“. Apoi, editorii din studio aleg nişte răspunsuri care să conţină, totuşi, o oarecare diversitate: şi de-alea care amintesc de Enescu, Brâncuşi, istorie, tradiţii, şi de-alea care se referă la Băsescu, Boc, Iliescu, Năstase, corupţi, găurile din şosele şi capitaliştii care au furat glorioasa noastră industrie. O fi 1 decembrie, dar un pic de controversă tot e necesară, că aşa se cere la televiziune... Seara, după gust şi posibilităţi, televiziunile programează ori vreun spectacol „mai deosebit“, ori vreun film românesc (că totuşi...), ori (a douăşpea oară!) vreun blockbuster, ori (ca să nu moară de tot audienţa) un show special, a