3 iulie
Sunt fericită astăzi:
o jumătate de veac
am visat să citesc şi să scriu
toate poemele lumii.
Am visat să câştig la loto
toate
mările şi vapoarele lumii.
Să călătoresc dintr-o parte
în alta a luminii şi nopţii
cărând după mine –
coadă de cometă –
trestie de zahăr, muguri de bambus
broaşte ţestoase din Galapagos,
Sclav fericit să port pe umeri
de hârtie velină soarta
Polymniei.
N-am avut parte de nimic din toate
acestea, dar astăzi, de 3 iulie,
anno Domini, sunt fericită:
voi evada pentru douăzeci
şi patru de ceasuri,
de pe malul stâng al Jiului,
O corăbioară micuţă
din uterul ceţos
al oraşului Craiova.
În această cristalină
ca laptele mumei străine
zi de august,
patinoarul destinului meu
cotidian este brăzdat,
arat, însămânţat de o corăbioară
micuţă, fragilă.
Ea macină între prova şi pupa
indecent/ inocent
muzica sferelor de hârtie.
Îşi încunună umerii de ţestoasă
cu aripile Victoriei din Samotrake,
cu torsul lui Antinous,
se botează singură cu numele
divin întreit:
Ion/ Iona/ Ioana.
O corăbioară de hârtie nescrisă,
un fel de cărticică de suflet
a colbului atoateiertător,
un fel de biblie a pulberii
care leagănă, haină şi vicleană,
în uterul ei virginal
numele divin întreit:
Ion/Iona/Ioana.
Vară la xerox
Vara asta a început
ca o repetiţie a verii trecute.
Acelaşi colb oltenesc se aşterne
peste orăşelul în care încerc
de-o mie de ani
să citesc, să scriu, să respir.
Aceleaşi siluete ghe
