„Ce dă asta? O situație românească”

Rep.: Istoria nu ne învață, istoria nu se repetă, dar cum de sîntem atît de tîmpiți trăindu-ne viața noastră?

L.B.: Ce vreți, să vorbim despre România? România e o țară dereglată, cum să spun, într-o lume care și ea este dereglată. Noi am avut neșansa să pierdem anii buni ai Occidentului și am intrat și noi în lume cînd aceasta era dereglată. Ce dă asta? O situație românească.

Rep.: Nu ne găsim pe noi înșine. Nu ne găsim drumul.

L.B.: Bine, România a fost mereu o țară neorînduită. Dacă lipsește ceva evident în România e spiritul de organizare. De aici admirația noastră pentru nemți, ori nu degeaba: revin în forță acum. De unde era uitat Carol I, de unde primarul Sibiului nu era băgat în seamă, iată-i acum reveniți în mentalul colectiv ori invocați pentru originile sale.

Rep.: cum de noi putem fura și să fie țară fără fund.

L.B.: păi, e țară fără conștiință publică.

Rep.: Cum de ne plac dictatorii?

L.B.: Tendințe paternaliste ale conducătorilor nu sînt contrabalasate de o conștiință civică a românului. Dacă românul îi permite conducătorului să fie dictator e chestie de tradiție. priviți Franța. Acolo sarcoky vrea, dar imediat e contrat de zecemiide oameni în stradă.

„Nici nemții nu mai sînt ceea ce au fost altădată”

Rep.: Cum de s-a mișcat Germania, o Germanie ce trebuia să șteargă rănile lungii separări și să scoată din comunism cealaltă Germanie?

L.B.: Încă nu s-au șters urmele trecutului. RDG-ul era vitrina comunismului, ori cînd Germania a descoperit realitatea acestei Germanii comuniste nu i-a venit să creadă cît de rău era răul. Cea mai evoluată țară comunistă era dezastru. Nici nemții nu mai sînt ceea ce au fost altădată.

Rep.: Ce-i mînă?

L.B.: Așa i-a făcut istoria. Nici românii nu au fost mereu ca acum. Pînă la urmă popoarele sînt construite de