De la aventurile lui Haplea şi până la caricaturile celebrului Terente, benzile desenate din România au urmat cursul societăţii româneşti, marcând cele mai importante evenimente din acest timp.
Povestea lor a început acum 100 de ani, dar benzile desenate încă mai rămân o artă necunoscută pentru majoritatea publicului din România.
Singura carte care urmăreşte evoluţia acestui stil este „Istoria Benzilor Desenate Româneşti" de Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu, lansată în cadrul Salonului European de Bandă Desenată.
Tehnici noi şi metode tradiţionale
În anii '80, pe când lucra ca autor de benzi desenate la revista „Cutezătorii", Valentin Mihăilescu a trebuit să fie inventiv pentru a se asigura că benzile sale nu erau distruse atunci când ziarul era tipărit.
O mare problemă în aceea vreme era că în timpul procesului de descompunere a culorilor, imaginile se suprapuneau şi ieşeau blurate, nemaiputând fi înţelese. Însă autorii de benzi desenate au inventat o tehnică prin care evitau această problemă. „Făceam întâi tot negrul din desen, după care îl copiam şi făceam culoarea separat. Şi atunci se făcea descompunerea de culoare şi deasupra se punea negrul", spune Mihăilescu.
De cele mai multe ori, autorii de BD-uri trebuiau să lucreze foarte rapid, uneori direct în tipografii. În aceste situaţii, era aplicată o altă tehnică: se lua un plan film transparent şi se desena direct pe el tot ce era cu negru. Mihăilescu spune că uneori punea o fotografie sub foaia de desen şi copia ce îi era necesar pentru a realiza banda desenată.
Acum tehnica s-a simplificat foarte mult datorită noilor tehnologii: tabletele grafice şi scannerele. „Întâi fac desenul în creion, după care îl scanez şi îi pun culoarea", spune Valentin Cristescu, autor de benzi desenate -BD.
Se pot folosi şi tabletele grafice pentru a desena direct pe calcula
