Atractivitatea fetei, semnificatia pozitiei genunchilor, fata si expresiile faciale, vestimentatia si valorile sociale, conduita simulata, ochii si privirea ori zambetul sunt cateva dintre aspectele care alcatuiesc, voluntar sau nu, discursul politic.

Prima audiere a lui Saddam Hussein in fata Tribunalului Special din Irak, la 1 iulie 2004, a fost urmarita de milioane de telespectatori din intreaga lume, curiosi sa vada ce atitudine va adopta ex-presedintele Irakului, invinuit de crime impotriva umanitatii.

El fusese capturat de trupele americane si tinut prizonier timp de peste un an de zile, pentru a fi predat autoritatilor irakiene odata cu transferul Puterii. Totusi, fostul lider isi piedruse, in fata instantei, "privirea de conducator absolut, care te patrundea ca o raza de laser", face o analiza cercetatoarea Patti A. Wood.

In timpul audierii, a privit de mai multe ori in jos, avand umerii cazuti, ca si cum toata lumea apasa pe umerii lui. Cand dadea raspunsuri pregatite dinainte, emitea semne de sfidare. Pe de alta parte, cand raspundea spontan, parea derutat.

"Cand te aperi in mod spontan, spui acelasi lucru in patru-cinci moduri diferite", explica experta americanca. Multe din raspunsurile lui Saddam Hussein au fost identice: aceleasi argumente, aceleasi cuvinte: "Sunt presedintele Irakului", "Am actionat conform Constitutiei".

"In timpul audierii, inculpatul a indreptat, de cateva ori, acuzator, aratatorul spre instanta de judecata. Este vorba despre un gest de atac, care poate fi interpretat ca o tintire simbolica. El voia, in mod simbolic, sa ii ucida pe cei care il judecau", adauga Patti A. Wood.

Ex-presdintele Irakului incerca sa para stapan pe situatie: agita pixul in timp ce raspundea, statea pe scaun rezemat de spatar, postura specifica celor care detin Puterea, isi atingea varfu