Reputatul profesor universitar, istoric, om politic şi scriitor constănţean Gheorghe Dumitraşcu, una dintre cele mai reprezentative personalităţi dobrogene, dezvăluie, într-un interviu pentru România liberă, ce au însemnat pentru români evenimentele din 1989. " Dacă a fost o lovitură de stat? Păi este imposibil să nu fi fost", spune el, franc.

Ce aţi făcut în timpul Revoluţiei?

G.D.: Fiecare individ are propriile mijloace de măsurare a unui fenomen revoluţionar. De pildă, pentru mine Revoluţia înseamnă acel 22 decembrie 1989, înainte de toate. Am primit un telefon de la ziarul Dobrogea Nouă, ziar al Comitetului Judeţean de Partid. Eram chemat de către o doamnă, pe care am văzut-o vânzând ziare acum, femeie bună la toate acolo, spunându-mi: "Tovarăşe profesor, vă rugăm să veniţi să faceţi un material pentru ceea ce se întâmplă". Şi eu i-am spus: "Eu, în genere, sunt profesor de istorie modernă, pentru contemporană aveţi destui". "Uitaţi-vă bine. Trebuie să veniţi dumneavoastră", a insistat femeia.

Când să ies, vecina mea, profesoară de franceză, striga "Fuge câinele!". Şi am văzut la televizorul vecinilor, în color, ce s-a întâmplat. Apoi am mers cu băiatul meu şi cumnatul meu spre Casa Albă (n.r. sediul primăriei). Ne-am oprit la sediul Miliţiei Municipale, unde nişte ţigani rupeau o maşină a Miliţiei, iar alţii vroiau să intre să ia maşinile Miliţiei. Am intrat în mijlocul lor şi le-am spus de ce rup maşina aia. Tipii ăia nu au primit prea bine discursul meu politic şi m-au cam înghesuit. M-au scos de acolo repede fiul şi cumnatul meu. Am plecat la Casa Albă. Acolo erau zeci de maşini. Era nebunia de pe lume. Pluteau în aer file arse. Dintre ele am recuperat câteva şi le am acum într-un dosar. Ieşeau oameni cu fel de fel de lucruri dinăuntru. Evident, Revoluţia înseamnă şi posibiltatea unui mare jaf. Peste geam se aruncau portrete. Am mers în f