"Am visat sa intemeiez o familie fericita, asa cum n-am avut eu"

Stimata doamna directoare Sanziana Pop,

Ma numesc Petrache Aurel Adrian si am 35 de ani. Viata mea a fost o continua lupta cu greutatile, de cand eram copil. Am trait intr-o familie destramata, cu tata vitreg, unde n-am simtit iubirea. Dupa ce am terminat scoala generala nr. 2 din Zimnicea, jud. Teleorman, am vrut sa-mi fac o calificare, undeva mai departe, sa nu mai fiu subiect de cearta al parintilor. Am urmat cursurile grupului scolar de industrie alimentara Constanta. Nu mi-a fost usor. N-am avut bani sa-mi cumpar o uniforma macar. Dupa terminarea scolii, m-am incadrat la o intreprindere din Buzau, aproape de locurile unde m-am nascut. Locuind la un camin de nefamilisti, am cunoscut-o pe Georgiana, actuala sotie, o fata cuminte, saraca, dar harnica. Am continuat sa locuim in acest camin, si dupa ce sotia a adus pe lume primul nostru copil, Vladut, acum in clasa I-a, in varsta de 7 ani. Dupa nasterea celui de-al doilea copil, Rares, acum in varsta de doi ani, sotiei i s-a declansat o boala groaznica, incurabila: scleroza multipla, parapareza spastica. Nu se poate deplasa, nu mai vede aproape deloc. A fost pensionata pe caz de boala, cu un venit de 406 lei. A fost internata de mai multe ori la Spitalul Colentina din Bucuresti. Am umblat cu ea pe la diferiti doctori, fitoterapeuti, tratamente naturiste, biorezonanta, toate au fost zadarnice.

Tratamentul ei ma costa lunar 600 lei. Inaintea nasterii celui de-al doilea baietel, sanatosi si harnici fiind, am luat un imprumut din banca sa ne facem o casuta, pe un teren dat de un unchi de-al ei, intr-un sat apropiat, Maxeni, com. Tintesti, jud. Buzau. Nu stiam ce nenorociri vor veni asupra sufletelor noastre: boala, serviciul nesigur. Am ramas la intreprinderea S.C. Agrana Romania S.A. Bucuresti - Sucursala Buzau doar patru angajati. Am