E doar un zvon. Inca. Oficial, dimpotriva, ni se spune ca Romania e pe drumul cel bun, se insanatoseste. Nu mai e responsabila pentru fiecare cetatean. Daca o spune presedintele, suntem obligati sa il credem. E singurul responsabil. Si credibil. Majoritatea vede, simte si intelege prost. Ce? Ca era mai bine pe vremea comunismului.

Contractul social? Un fleac, a fost ciuruit de mult. Oricum, prin gradina carpatica nu prea s-a auzit de asa ceva. Legea e facuta de forta bruta, de tupeu si capacitatea de a minti si a fura. Toate cu sange rece. Principiile statului modern proiectat si pus in practica de Basescu al II-lea si Emil Boc al XIV.

La noi, contractul a functionat mereu intr-un singur sens – noi ii platim statului tot mai mult, el redistribuie dupa cum stiu cei care il conduc. Lege si principii, egalitate de sanse? Sa nu mai facem o drama ca plecam din tara. Raman doar cei mai buni!

O fi Romania vreun stat minimal ultraliberal? Posibil. Mana invizibila a presedintelui lupta vizibil cu fenomenul coruptiei. Ocupati cu reforma, urmasii lui Traian nu au mai avut timp sa ne spuna si unde ne-au adus. Romania minimala intervine cat mai putin sa ne apere, sa ne invete si sa ne ingrijeasca sanatatea prin spitale. Plus, ne putem mandri cu un stat ultraliberal ai carui angajati castiga mai bine ca in privat.

O performanta a politicii de centru dreapta cu care presedintele s-a laudat la sfarsitul primului mandat in Parlament. O lectie pentru democratiile lumii. Totusi, Romania e pe cale sa devina si un stat umanist. Viziunea luminata a conducatorilor aseaza renascentist omul in centru. Nu statul, asa cum au facut comunistii. Pentru a-si spirituliza supusii, aceiasi luminati le taie la toti din venituri, pana raman spirit pur.

Daca pana si Traian Basescu a cedat farmecelor lui Fat Frumos (il stiti prea bine, e Kill Bill) si s-a dus la partid sa ia