Umblă un banc: "O băbuţă se ruga fierbinte în genunchi, în faţa crucii pe care era răstignit Iisus Hristos. Preşedintele Băsescu o vede şi o întreabă de ce nu se roagă şi la preşedintele ţării, că poate-i îndeplineşte ruga. Femeia răspunde: M-aş ruga, maică, m-aş ruga... dacă l-aş vedea răstignit..."

Este bancul ăsta o blasfemie, sau nu? Ar trebui el interzis, ori ba? Este o problemă pe care v-o propun spre discuţie, după ce am văzut una dintre cele mai stupide decizii ale CNA-ului. Este vorba de interzicerea unei reclame TV care, vezi Doamne, aduce atingere sentimentelor religioase. Reclama este la o băutură energizantă pe care, personal, nu o beau niciodată. Spotul publicitar mi s-a părut însă amuzant, şi deloc ofensator. Pentru cei care n-au văzut reclama, o descriu. Se naşte Mântuitorul şi vin la el magii cu darurile ştiute, aur, smirnă şi tămâie. Este însă şi un al patrulea dar, o cutie de băutura energizantă, iar replica este ceva de genul: Băutura care îţi dă aripi. În timpul ăsta, arată nişte îngeraşi. Ei bine, CNA a interzis reclama şi a sancţionat posturile TV care au difuzat-o, deşi reclama este inofensivă.

Personal, mi se pare o prostie fără margini. Ar trebui, în aceste condiţii, să se interzică şi filmele de Crăciun, şi reclamele de Crăciun care au o încărcătură simbolică religioasă foarte mare, pentru că nu sunt făcute cu acordul cine ştie cărui for religios.

Crăciunul s-a transformat demult într-o sărbătoare comercială. Moş Crăciun a fost inventat de o firmă de răcoritoare şi a plecat tot de la ideea magilor, a lui Moş Nicolae, devenind, în spaţiul american, un simbol pentru reclame comerciale. De ce ar interzice cineva acum, pe motive religioase, o reclamă? Poate nu credem în naşterea Mântutorului, poate unii sunt evrei, alţii musulmani, alţii atei. Aceştia nu au drepturi? Sau, pe principiul majoritatea hotărăşte, minoritatea trebuie