Salut... ăăă... bănuiesc că ar trebui să mă prezint. Numele meu este Înger. Înger şi atît. Deşi nu m-am mai uitat de cîteva decenii în oglindă, pot garanta că, de îndată ce mă vei întîlni, te vei izbi de o imagine clară, lucitoare, a unei fiinţe albe ca neaua, cu şase aripi, fără riduri – sper eu (cîteodată timpul nu îi iartă nici pe îngeri). Legendele îngereşti spuneau că, din momentul în care devii înger ori avansezi în gradul de serafim (cazul meu), primeşti printr-o taină încă necunoscută, sub aripă, un suflet. Partea mai ciudată aici este că nu ştiam cine, cine putea fi protejatul meu? Iar ca urmare, am călătorit peste mări şi oceane, peste fluvii şi multe unităţi de relief răutăcios de înalte, pentru a-l descoperi. Puteam să pun pariu că era un prinţ sau un viitor duce, cineva leit cu mine. Aşa mi se spusese.
Cîteodată, unele călătorii sînt mai bizare decît par. Cel puţin asta am aflat pe propria-mi piele cînd, în timpul zborului, am constatat cu stupoare că pot fi văzut de oameni. Dar nu de orice oameni, ci de braconieri. Aţi auzit bine, braconieri de îngeri.
Poc! Zbură un glonţ pe lîngă urechea mea.
Poc! Veni altul, ce mă rată la mustaţă.
– Măi, Ioane! Pot jura că asta-i cea mai mare păsăruică pe care am văzut-o. Eşti sigur că facem bine ceea ce facem? întrebă unul dintre vînători. – Cred, Bade, că nu degeaba vînătorii ăsteia i se spune braconaj! Pentru că acum sînt cele mai gustoase vînaturi. Cine ştie, poate mîine găsim pe cer o balenă zburătoare!
– Aaa... abia aştept să văd faţa nevesti-mii cînd oi aduce acasă o frigăruie atît de mare!
– Mda, şi cu şase aripi! îl completă celălalt.
Pînă minţile lor cam încete reuşiră să proceseze ceea ce tocmai văzuseră pe cer şi să scape o exclamaţie suficient de puternică pentru a trezi şi morţii: ,,Şase aripi??!!!!!!!!!!“, eu deja mă aflam departe, adîncit în gînduri. @N_P
