La marginea localităţii Dorobanţu, într-o cameră de câţiva metri pătraţi, trăiesc înghesuite şapte suflete, parcă uitate de Dumnezeu.
Nu au curent electric pentru că nu au bani să-l plătească, şi nu au nici apă. Părinţii abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta, iar blestemul sărăciei îi apasă în fiecare clipă. Acum, în plină iarnă, este parcă şi mai greu. Riscă să doarmă sub cerul liber, pentru că proprietarul casei în care stau cu chirie vrea să o vândă. Gică şi Cristina cresc împreună cinci copii, doi ai lor, iar trei din prima căsătorie a femeii. Niciodată nu au ştiut ce înseamnă să aibă o locuinţa a lor. Au stat cu chirie pe unde au apucat şi au plătit doar prin muncă. Pentru camera în care locuiesc acum nu au achitat decât în prima luna, 50 de lei, însă proprietarii i-au lăsat să stea în continuare, din mila. Anul acesta însă, casa a fost pusă în vânzare. Trăiesc de la o zi la alta şi se întreţin doar din alocaţiile copiilor. Nu au curent electric, iar pentru a face puţină căldură, în sobă ard coajă de copac, şi aceea căpătată. Până iarna aceasta se încălzeau cu lemne de la pomii pe care i-au avut în curte. Cu puţin timp în urma însă au tăiat ultimul pom. Copiii sunt bolnăvicioşi, iar cel mai mic dintre ei a fost depistat cu astm.
Mama suferă de TBC osos, iar în urma unei operaţii la coloană a stat internată opt luni în spital, timp în care micuţii au stat doar cu tatăl adoptiv. Lipsa mamei i-a afectat pe toţi, însă cel mai mult a suferit Dumitru, băiatul de 9 ani. După ce şi-a pierdut bunica, a încercat să se spânzure cu o cravată. Mama băieţelului povesteşte că micuţul a vrut să-şi mai ia viaţa o dată şi s-a aruncat în faţa unei maşini. Dumnezeu însă a fost cel care l-a salvat de fiecare dată. Dumitru evită să vorbească despre acest subiect, ba mai mult decât atât, îşi ceartă mama atunci când povesteşte despre tentativele lui de suicid. Greută
