Când erau mici, jocul lor preferat era "Ţară, ţară, vrem ostaşi!" şi singurele jucării erau soldăţeii de plumb. Astăzi, simulează lupte de front, dar nu celebrează spiritul războiului. Sursa: ARHIVA ASOCIAŢIEI
Dorm în grajduri, mănâncă din gamele, fac marşuri de zeci de kilometri prin smârcuri, duc în spate raniţe care atârnă ca pietrele de moară şi se îmbracă în uniforme de acum 200 de ani. Spre deosebire de soldaţii adevăraţi, nimeni nu-i obligă pe membrii asociaţiei "Tradiţia militară" să se urce pe munţi când afară plouă cu găleata sau să facă plantoane de noapte.
Deşi sunt toţi civili, îşi iau în serios rolurile de soldaţi. Începând cu anul 2004, au reconstituit o mulţime de bătălii, de la lupte din 1848 până la cele de la Odesa din al Doilea Război Mondial. În ultimii doi ani, au defilat şi la parada de 1 Decembrie din Bucureşti.
Militărie şi democraţie: "Nimeni nu abuzează de grad"
În timp ce viaţa de asociaţie este perfect democratică, atunci când fac o demonstraţie de mânuiri de arme sau se află "pe câmpul de luptă", ierarhia este strict respectată. "Gradele militare sunt onorifice: este o imagine, un rol. Ne punem uniformele militare şi ne jucăm rolul, dar nimeni nu poate să abuzeze de grad", spune Mircea Stoica, liderul asociaţiei, care poartă gradul simbolic de locotenent. În asociaţie mai sunt patru fruntaşi, iar ceilalţi sunt soldaţi: "Suntem puţini şi ar fi caraghios să ne dăm multe grade: ar avea de suferit imaginea noastră pentru că am putea reconstitui numai un stat major".
Aşa-numitul "botez", prin care cineva devine membru plin al asociaţiei, este participarea la marşul comemorativ al bătăliei de la Cotul Donului, organizat la fiecare sfârşit de ianuarie în Ungaria, de omologii lor maghiari.
Când mersul devine o tortură
Se scoală la şase dimineaţa, primesc o raţie c
