Personajele Gelu Ruscanu din „Jocul ielelor“ sau Ladima din „Patul lui Procust“ sunt intelectuali inflexibili moral. Anticalofilismul este o bătălie estetică (împotriva scrisului frumos) purtată de Camil Petrescu, care a proclamat formula literară a jurnalului şi a confesiunii.
Camil Petrescu este probabil cel dintâi scriitor care a simţit nevoia să coboare, în romanele sale, viaţa de pe scenă în stradă: „atât în sensul introducerii în limbajul eroilor a banalităţilor cotidiene, cât şi în acela al renunţării la emfaza care marca în romanul doric vorbirea şi gesturile personajelor". Aşa susţine criticul literar Nicolae Manolescu, în „Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură" (Editura Paralela 45), subliniind că autorul „deteatralizează romanul".
„Ca să evit arbitrariul de a pretinde că gândesc ce se întâmplă în cugetul oamenilor, nu e decât o singură soluţie: să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu...Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti... Dar aceasta-i realitatea conştiinţei mele, conţinutul meu psihologic... Din mine însumi nu pot ieşi...", susţinea Camil Petrescu, tranferându-şi, în stil proustian, spiritul analitic şi luciditatea „ucigătoare" asupra personajelor sale.
„Îţi las tot, adică tot trecutul"
Tatăl lui Camil Petrescu a murit înainte de naşterea scriitorului (22 aprilie 1894), iar băiatul fost crescut de familia subcomisarului de poliţie Tudor Popescu, în mahalaua Obor. A făcut cele patru clase primare la o şcoala din Gura Oborului Vechi (1905), după care a urmat cursurile secţiei reale a colegiului „Sfântul Sava" şi a liceului „Gheorghe Lazăr" din Bucureşti. Din 1913 s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere, unde l-a avut profesor, printre alţii, pe Petre P. Negulescu. A debutat la „Facla" în 1914, sub pseudonimul R