Pentru cei ce nu cred ca in lume exista "intamplari" care nu-s doar coincidente. Pentru cei ce nu cred ca numele pe care-l purtam de la nastere ne hotaraste destinul. Povestea lui Zenovie Rugea, barbatul pazit de ingeri

Blestemul baietilor morti

Zenovie Rugea, zis "Zie", este un barbat din satul oradean Tasad, care spune in fiecare zi "multumesc", cu voce tare, pentru ca traieste. "Domnu' fie laudat. Ma numesc Zenovie, sunt aici, si uitati-va la mine ca traiesc. Gata".

46 de ani, frunte inalta, plesuva, si-un vesnic zambet ochios, ca de flacauan. Lui i s-a intamplat asa: au fost patru frati inaintea sa, care au murit toti, la varste de pana la un an. Parca se-ncapatanau pruncii sa nu traiasca, ci sa moara degraba. Ioan, Petre, Floare (Florian) si iarasi Ioan. Toti baieti, fie iertati. Nici unul nu apuca anul. Au incercat cu doctori, au incercat "sa-i vanda peste fereastra", sa le schimbe numele, ca sa ii uite moartea pe unde sunt si sa nu-i mai gaseasca. N-au reusit. Piereau, ca la un blestem. Era istovita mama, Ileana Rugea, de atata lehuzie si suferinta. Nu mai putea. Devenise alba-pamantie. Moasele descantatoare ale Tasadului prevesteau ca, daca se va incumeta sa mai zamisleasca o data, o singura data, sigur va muri si ea cu copilul. Doctorii, la fel: ca-i prea in etate ca sa mai poata duce inca o sarcina. Si totusi, ea a indraznit. A aparut iarasi pe ulita larga si lunga a satului, purtandu-si pantecul cu mandrie, bucuroasa de pruncul pe care il zamislea, femeie de 44 de ani, subtire, smeada, ca foaia de Biblie, dar inca "maroasa" si cu pasul demn, apasat, de regina. "Ca o maica a Domnului o fo' mama mea", zice Zenovie. "N-o fo' carunta nici in ziua cand o murit, la 78 de ani. Sedea-n coparseu moarta, cu paru' tot negru-negru, mare, nici on fir carunt. Asa o retin eu minte: maroasa, palida si cu mersu' drept. Ca o regina". Era prin cin