- Cultural - nr. 690 / 11 Decembrie, 2010 In raiul cuvantului... Motto: Ziua verde, duh de nuc/ toate drumurile duc / unde-i raiul vantului/ dragostei, / cuvantului. / Toate drumurile duc/ catre Joia focului, / spre amiaza locului, / unde arde patima, / unde canta lacrima. (Lucian Blaga, Toate drumurile duc) Eu raman Aici...! Cu aceste cuvinte se incheia marele spectacol de teatru Livada cu visini al reputatului Gheorghe Harag, exprimand, intr-un suvoi ideatic, si o subtila metafora a rosturilor Teatrului in viata omului. Caci actorul ramane, pentru totdeauna, Aici, sub magia reflectoarelor scenei, in raiul cuvantului. Actorul Ion Fiscuteanu e Aici, in largul Teatrului si in intimitatea lui, venind, de data aceasta, la scena deschisa, cu franchetea replicii: Si va multumesc la toti ca ma ajutati sa-mi sparg pustiul. Sincer, singur nu e bine niciodata... Replica apartine piesei de teatru La multi ani, maestre! a lui Ion Fiscuteanu, pastrata in manuscris si cuprinsa, de data recenta, intr-un generos act editorial al scriitorului Nicolae Baciut, prin Editura Nico. Actorul a fost in amintirea noastra si este in amintirea noastra, dar trece, subtil, si in exegeza noastra. Nu vorbim despre actorul si scriitorul Ion Fiscuteanu doar in vocabulele evocarii, cat mai ales in cele ale comentariului exegetic, revazandu-i opera scenica si literara. Cu atat mai mult cu cat aceasta ramane persuasiva prin expresivitatea artistica si reverberatie. Acesti ingeri tristi, Noaptea cabotinilor, Svejk, Livada cu visini, Evul mediu intamplator, D-ale carnavalului, Napasta s.a.m.d. nu doar au fost, ci sunt in memoria publicului, intretinand un continuu afectiv, recreandu-se in gandul si sentimentele spectatorului cu puterea de recreare a capodoperelor. L-am aplaudat pe actorul Ion Fiscuteanu pentru forta dramatica. Stia ca teatrul are nevoie de structuri umane exceptionale (a se vede