Într-o sâmbătă, cu 56 de ani în urmă, Ion intra în locul pe care îl descrie ca fiind "iadul de pe Pământ"- penintenciarul Jilava. Teama a fost primul lucru pe care l-a simţit, un sentiment care a devenit o obişnuinţă în timpul celor doi ani de detenţie.
Perioada de atunci a rămas vie în amintirea bărbatului care descrie cu tristeţe locul care i-a marcat existenţa. Imaginea pereţilor cu smoală neagră desenaţi cu ghivece de flori roşii a fost primul lucru care i-a creat lui Ion, pe atunci un băiat de 21 de ani, senzaţia că a ajuns în iad.
A fost băgat într-o celulă cu încă 63 de deţinuţi, unde în primele luni a dormit pe jos. "Eram călcat mereu în picioare pentru că celulele erau tip vagon şi în capăt era WC-ul. Lumea care vroia să mergă la baie trecea peste cei care dormeau pe jos, cum eram eu", povesteşte el.
Ca şi majoritatea deţinuţilor politic, Ion a fost judecat pentru infracţiunea de "agitaţie publică cu uneltire împotriva orânduirii sociale", dar şi complicitate la crimă de înaltă trădare.
Când a ajuns la închisoare, bărbatul spune că nici nu ştia cu certitudine pentru ce era acolo şi nici acum, după atâţia ani, nu ştie exact de ce a fost arestat. Singurul lucru pe care îl poate spune cu siguranţă este că detenţia în Jilava a fost perioada care i-a marcat viaţa, chiar şi după ce a ieşit de la închisoare. "Persecutarea a continuat şi după ce am ieşit, nu m-am putut angaja nicăieri pentru că eram un fost condamnat politic, securitatea era tot timpul cu ochii pe mine şi eram urmărit constant", povesteşte Ion.
Viaţa deţinuţilor politic de la Jilava
Camere cu zeci de deţinuţi, izolare, frică şi foame aşa se poate rezuma viaţa unui deţinut de la penitenciarul Jilava.
"Nu se putea comunica de la o cameră la alta, nu ştiai cine stă în camera de lângă tine, iar atunci când te scoteau afară de multe ori se primeau şi bătăi", spune Ion.
