* La Huta, undeva pe o creasta a muntilor Codru-Moma, departe de orice alta asezare omeneasca, intr-un mic schit, se intampla minuni. De la parintele Eftimie Mitra, calugarit in chip miraculos, si pana la porumbeii care au fost adusi aici cu rugaciune, totul poarta amprenta interventiei divine. Dar atentia lumii crestine asupra locului a fost atrasa de plansul Maicii Domnului *

Plansul Maicii Domnului

Slujba se incheiase. Preotii, invesmantati in odajdii stralucitoare, ii asteptau pe credinciosi sa se apropie de altarul improvizat in aer liber, pentru a-i mirui si a le da anafura. Oamenii veneau unul cate unul, intr-un fir viu, depanat din multimea care acoperea dealul schitului. Plecau fruntea sa le fie insemnata cu untdelemn sfintit, sarutau mana preotului, se inchinau la icoana Maicii Domnului Kazanskaia si se indepartau, mergand cu spatele si batand cruci pana la pamant. Era cald de li se udasera camasile in spate, dar pentru prima data in vara aceea, puteai respira in voie. Deasupra padurilor salbatice, coborate din munte imprejurul schitului, cerul devenise o girueta multicolora, invartita usor de cele patru vanturi. Cantecele de slava, ridicate din piepturile crestinilor, amutisera pasaretul padurii. Peste loc plutea o pace pe care ai fi putut-o simti cu buricele degetelor, ca pe o tesatura de borangic, si despre care, mai tarziu, parintele Eftimie Mitra, staretul schitului, va zice ca era ca pacea de dinaintea furtunii. "Ah! Icoana lacrimeaza!" - a strigat o femeie care tocmai se inchina la Maica Domnului. Parintele Eftimie a rugat pe cineva sa stearga icoana, ca o fi fost atinsa de vreo frunte miruita. Dupa alte cateva momente, altcineva a strigat ca icoana plange. De data asta, parintele Eftimie a indepartat el insusi, mangaind delicat, cu maneca straielor de sarbatoare, bobul de mir care curgea din ochiul drept al Maicii Domnului. Si