Lantul de accidente militare cu avioanele MIG-21, nu numai in Romania, dar si in alte tari, pune problema conceptiei moderne de aparare aeriana. De cine? Cum?

Un avion supersonic modern in zece minute iese inafara granitelor tarii, ceea ce ridica problema adecvarii. Intr-o tara mica, precum Romania, interceptarea la distanta e imposibila, devenind din ce in ce mai riscanta in conditiile tehnologiei de razboi modern. Interceptare pe solul tarii se poate face mult mai economic cu rachete anti-aeriene. De aceea, cele mai logice scoli de gandire preconizeaza scoaterea pilotului din carlinga.

Enormele forte gravitationale la care un om poate fi solicitat in navele supersonice reduc puterea de reactie, reduc elementul judecatii lucide si, mai mult decat orice, pun la risc nu numai resursele implicate, dar si cele colaterale. Sistemele avionice nu pot lucra independent. Ele pot numai augmenta elementul uman cu limite si idiosincrasii inerente.

Dronele in aviatie

De aceea, americanii fac uz, din ce in ce mai mult, de "drone" (trantori de albine) sau avioane teleghidate. Tehnologia dronelor e accesibila, eficienta din punct de vedere al costului si conserva resursele cele mai pretioase, oamenii.

Prin anii 1960 -1965 Israelul folosea avioane teleghidate mici, pentru zboruri de recunoastere asupra regiunii Golan si peste Siria, care detinea fortificatii cu armament sovietic. Sirienii lansau rachete anti-aeriene, incercand sa doboare dronele isreliene. De cele mai multe ori ratau, din cauza dimensiunilor mici ale dronelor.

Lansand racheta dupa racheta, Siria isi termina rezervele de arme anti-aeriene, cerand altele de la sovietici. Dupa un timp, Uniunea Sovietica a pus un sfarsit acestor "dueluri" peste Golan.

Sirienii au fost admonestati direct: "Nu mai irositi o racheta anti-aeriana, care costa