Comediantul, care la începutul anilor ’90 făcea săli întregi de oameni să râdă la unison, se retrage temporar. Doru Octavian Dumitru (54 de ani) a spus glume cât să încapă în peste 7.000 de spectacole numai în România. Acum pune punct deoarece simte că ceea ce face nu are valoare.

„Adevărul": De unde această hotărâre de a va retrage de pe scenă?

Doru Octavian Dumitru: Simt că nu-mi mai găsesc entitatea ca şi comic. ­M-am săturat să mă tot uit neputiincios cum se duce tot mai jos cultura sub lozinca: „asta vrea lumea" , „asta face rating". Până şi spectacolele mele nu le mai fac cum vreau. La început, una vorbim, iar la sfârşit alta facem. Mă trezesc în ultimul moment cu „îmbunătăţiri". Am impresia că nimănui nu-i pasă de problemele şi de nevoile mele artistice. Iese banu'? Asta contează. Serios? Doar atât?!

Spuneaţi că retragerea nu va fi permanentă, ci temporară... Veţi reveni? Când?

Deocamdată, vreau să iau doar o pauză. Trebuie să mă adun. Alerg mereu. Pentru ce? Nu vreau să devin un comic îndârjit.

Veţi continua totuşi să faceţi stand-up comedy.

în Canada...Îmi doresc de mult să colind cluburile de stand-up comedy. Sunt multe. O să fie greu? Nu ştiu. Ştiu că o s-o iau de la început. Un lucru mi-e clar, dacă lumea râde, atunci o să mă furişez în râsetele lor. Doamneajută!

În ce măsură, această decizie are legătură cu criza care a afectat toate domeniile artistice din România?

Nu are nicio legătură cu criza economică. Are legătură cu întrebări care mă chinuiesc: „Cine sunt eu de fapt?" sau „Care mi-e rostul şi locul în lumea asta?"

Vă gândiţi să faceţi şi altceva în afară de ­stand-up comedy?

Mi-ar plăcea să mă încui într-o cameră şi să citesc. Să citesc mult. Cărţile nu te mint. Vor doar să fie citite. Atât. Când o să mă satur de citit, de abia atunci o să