Nu ma consider un pomanagiu care sta cu mana intinsa la statul social al lui Basescu. N-am accese de comunist intarziat si nu cer mila acestor dulai ai democratiei. Sunt un angajat al acestei tari, care se asteapta ca, intr-o buna zi, sa aiba beneficii financiare de pe urma sumelor pe care le-a "pompat" intr-o gaura neagra, numita pompieristic buget.
Somerul, un paria al asistentei sociale
Somerul nu este un asistat social. Nici pe departe. El are dreptul la plata unor compensatii direct proportionale cu suma cotizata. Fiecare angajat al acestei tari vireaza o suma catre bugetul de asigurari sociale in functie de veniturile obtinute. Unul da mai putin, altul e taxat cu o suma mai mare de bani. Plus ca, in Romania, nu se taxeaza doar salariul de baza, ci se calculeaza totul raportandu-se la venitul total.
Cei care au ghinionul sa ramana fara loc de munca devin bataia de joc a unor asa-zisi guvernanti, cei care executa planuri bugetare, desi nu stiu mai multa economie decat pensionarul care citeste presa financiara. Pai cum, domnule Basescu, sa declarati ca nu trebuie sa mai stam cu mana intinsa la stat cand insusi statul a adormit cu labele intinse catre noi?
La somer ii aruncati 500 de lei dupa o munca de-o viata, in care a tot "varsat" sume considerabile catre bugetele sociale. Dupa ce omorati meseriile liberale, veniti si va declarati capitalisti. Cine-l tine captiv intr-un sistem falimentar pe romanul care vrea sa-si ia viata in propriile maini?
Cum va suna, domnule Basescu, acest cuvant numit "asigurare"? Pare cumva ca va dam banii degeaba, doar de dragul ochilor frumosi pe care-i aveti? Asigurare inseamna ca-mi iau o umbrela pentru vreme rea. Doamne ajuta, sa n-am nevoie de ea, dar daca sunt nevoit sa apelez la acest instrument protector, va rog sa nu ma considerati un amarat de asistat, pentru ca eu m-a
