Există părinţi care i-au planificat şcoala copilului imediat cum i-au dat dinţii de lapte. "Ana a mea, clar, va studia în străinătate!". Am stat să mă întreb oare ce s-o fi dărâmat în sufletul acestor oameni de-i doresc copilului încă în scutece să plece departe de România, cel puţin pentru o vreme. În ce i-o fi lovit adânc această ţară de nu mai au curaj să-şi educe în ea nici singurul copil. Căci a-ţi trimite bobocul la un liceu afară nu prea mai are legătură cu sărăcia şcolii româneşti, ci cu altceva.

O dată, cu educaţia - nu numai că dincolo copilul are şanse la diplome recunoscute internaţional, dar acolo va cunoaşte minţi mai deschise decât cele de aici. Apoi, dincolo se va "coace" mai frumos decât în ţara lui, trăind printre oameni civilizaţi. Va fi mai european, mai independent şi se va descurca mai bine în viaţă. În fine, toate îi vor ieşi acolo mai bine decât i-ar ieşi aici. România e acum prea îngustă şi prea slabă să-i ofere toate astea.

Bulgarii au înţeles-o înaintea noastră: pe când studenţii noştri dădeau iama în facultăţile vesticilor, copiii lor îşi căutau prin Europa licee de studiat, încă de pe la 11 - 12 ani. Acum, vecinii bulgari vin să ne înveţe şi pe noi cum stă treaba, organizând târguri de licee europene la Bucureşti. Şi au convins deja sute de părinţi; care n-au avut bani să plătească taxele de zeci de mii de euro, s-au împrumutat la bancă. Orice, numai să-şi "salveze" copilul de şcoala de aici.

Dar e bine sau nu că pleacă de boboci? Nu ştie nimeni acum. Unii s-au întristat că, după un an de studiu afară, când au venit în vacanţe înapoi la mama, copiii lor au spus "building" în loc de "clădire" şi "book" în loc de "carte". Nu de fiţe, dar engleza le-a venit pe limbă mai repede decât româna. Alţii s-au bucurat că fiii lor seamănă mai mult a occidentali decât a români, căci, iată, li s-a schimbat, citez, "până şi mersul". @