O familie de de argeşeni produce, de patru generaţii, turtă duce lucrată manual. Acest un meşteşug rar, fabricarea turtei dulci, este afacerea de succes a familiei Onu din comuna Bascov.

Elisabeta şi Constantin Onu sunt o familie cunoscută în Argeş şi în toată ţara, atât pentru meşteşugul acestor dulciuri tradiţionale, cât şi pentru implicarea activă în viaţa socială. Constantin Onu este preot, iar bunica lui, Anastasia este cea care a învăţat prima să facă turtă dulce.

O supravieţuitoare a Răboiului

Anastasia Onu, bunica preotului Constantin Onu, a rămas infirmă în urma unui bombardament din cel de-al Doilea Război Mondial. Nu mai putea munci, pierzându-şi un picior, aşa că a învăţat de la nişte turci cum să facă turtă dulce. Şi-a deschia poi propriul atelier de turtă dulce la Piteşti şi astfel şi-a crescut copiii din banii aduşi de acest meşteşug. „Ca formă organizată de producere şi distribuire a sortimentelor noastre, din 1946, Gheorghe Anastasia (străbunica noastră) a realizat primul laborator propriu în strada Craiovei nr. 61 din Piteşti, lângă biserica Sf. Ilie, având şi un chioşc în spaţiul Gării Piteşti, în care producea turtă dulce-figurine, salbe cu guriţe, la mijlocul cărora se afla una în formă de cruce, fapt ce i-a fost interzis în timpul regimului comunist, blat cu miere, ciubuce, acadele, susan şi îngheţată, fiind cunoscută în toată ţara pentru această îndeletnicire.", spune preotul Constantin Onu.

Un meşteşug binecuvântat

Tradiţia a fost dusă mai departe chiar de părintele Onu şi de soţia lui ulterior. Părintele îşi aminteşte cum bunica întindea un covor în mijlocul casei pe care punea banii câştigaţi. "Făcea fişicuri cu monede, cei mai mari bani fiind cei de trei lei", spune preotul. Nepotul cel mare al Anastasiei, părintele Constantin, a ajutat-o de mic copil la atelier pe bunica lui. A rămas moştenitorul turtiţe