Proiectul de lege referitor la modificarea Codului Muncii a fost făcut public (proiectul aici, în format pdf). Primele comentarii legate de modificările propuse sunt convergente: ele acționează în favoarea angajatorilor și în defavoarea angajaților și a sindicatelor. Unii văd în aceste modificări un lucru bun, alții un lucru rău, depinde de ce parte a baricadei te plasezi: a investitorilor și a investițiilor libere ori a angajaților.
Prelungirea perioadei de probă, facilități noi pentru a trimite angajații în concediu fără plată, prelungirea perioadei în care se pot plăti și recupera orele suplimentare efectuate, suspendarea de drept a contractului individual de muncă pe perioada grevelor, recuperarea prin simplă notificare a pagubelor produse de angajați din vina lor în timpul desfășurării activității, restrângerea drepturilor sindicatelor legate de negocierea contractelor de muncă (colective și individuale) reprezintă cele mai importante modificări care acționează în favoarea angajatorilor.
În contrapondere există o singură prevedere care poate acționa în sprijinul angajaților: prelungirea perioadei de preaviz de la 15 zile calendaristice la 20 de zile lucrătoare (practic, de la două la patru săptămâni). Teoretic, și această prevedere ar putea să fie în folosul angajatorilor, atunci când cel care dorește încetarea contractului de muncă este angajatul, dar, practic, angajatorul are toate motivele să se grăbească pentru a găsi un înlocuitor pentru cel care pleacă, fiind evident faptul că într-o astfel de situație angajatul oricum nu va mai lucra la capacitate maximă, ci la minima rezistență.
Cum am afirmat de mai multe ori, înainte și după declanșarea crizei, nu sunt un fan al sindicatelor și sindicalismului. Dincolo de considerațiile sociale teoretice care justifică și legitimează sindicatele, practica a dovedit că aceste organisme s-au constitui
