Romanul nu va putea niciodata sa fie neamt si ar trebui sa nici nu si-o doreasca. Cu toate acestea, are destule calitati pe care, nu cu mult efort, le-ar putea pune in valoare.

Un sas din Medias, care lucra la fabrica de mezeluri din acelasi oras, unde se facea odata renumitul salam de Sibiu, a facut ce-a facut si prin anii '70 a emigrat in Germania. Bun meserias, omul s-a impus repede in atentia patronului, care se gandea intr-o vreme chiar sa-l avanseze.

Totusi, dupa un timp patronul l-a chemat pe noul sau angajat la el, ca sa-l anunte ca vrea sa-l concedieze. Omul suparat s-a plans atunci ca el a lucrat bine si nu intelege cu ce-a gresit.

Este chiar asa mare nenorocire ca nu ne-am nascut nemti? (I)

Patronul il cheama atunci pe seful de personal cu fisa de pontaj la el in birou. Ceea ce nu stia omul nostru era ca, de fiecare data cand introducea cartela de pontaj in automatul de la poarta, era totodata si cantarit, iar greutatea la intrare si iesire din fabrica aparea trecuta si pe fisa de pontaj de la personal.

Necazul era ca, la iesirea din firma, greutatea acestui angajat era de fiecare data cu cateva kilograme mai mare decat cea de la intrare.

Iata deci ca mediul in care traiesti poate fi mai puternic decat nationalitatea. Asa ca, daca sasul a capatat deprinderi rele, din fabrica unde lucra, si romanul poate dobandi deprinderi care sa-i faca cinste, daca se straduieste sa fie om.

Colaborare model germano-romana

De capacitatea romanilor de a se depasi pe ei insisi m-am convins inca o data, incepand din februarie 2008, cand, doi ani de zile, am lucrat pentru o firma americano-germana, sa-i spunem AG, ca sef de proiect in Romania, unde am raspuns de transferul tehnologic si de productia de utilaje pentru partea germana.

Contractul de colaborare cu firma romane