Parfumul, vulgarizat astazi cu epitetul de "deodorant", isi are o obarsie pe cat de veche, pe atat de nobila. Tamaia, cel mai vechi odorizator amintit de izvoarele istorice, a fost descoperita de mesopotamieni acum patru milenii si folosita indeosebi in ritualuri religioase.

Unda de parfum era asociata cu sufletul

Prin arderea tamaiei, se inducea acea stare de spirit misterioasa, necesara ceremoniilor, pentru venerare a zeilor. Amestecurile de rasina, ulei si lemn parfumat erau folosite la imbalsamarea mortilor, obicei care, in curs de un mileniu, s-a extins din Mesopotamia in Egipt, unde o simpla practica religioasa a devenit cult faraonic.

De-a lungul timpului, parfumul a devenit disponibil si populatiei de rand, egiptenii fiind educati si obisnuiti sa se parfumeze cel putin o data pe saptamana.

Conceptul de suflet era asociat cu unda de parfum, cea care va urma spiritul, atunci cand acesta se va inalta la ceruri. Egiptenii purtau cu ei un parfum de la nastere si pana la moarte, iar la prepararea mormantului esentele aveau un rol extrem de important.

La deschiderea mormantului lui Tutankhamon, dupa circa 3.300 de ani de la moartea sa, cercetatorii au ramas uluiti, simtind o urma de parfum, persistent inca de la imbalsamare.

Procesul de imbalsamare dura intre 40 si 70 de zile, avand ca baza esenta de smirna, uleiul de scortisoara si tamaia.

Chiar si Mantuitorul a fost uns cu mir

Paginile Vechiului Testament consemneaza folosirea parfumurilor si uleiurilor in Israel, unde au ajuns importate din Egipt. Era o marfa atat de valoroasa, incat, potrivit Bibliei, Iosif, fiul lui Iacob, a fost vandut de fratii sai unor negustori de esente.

Parfumurile si esentele aromate sunt mentionate frecvent in Vechiul Testament, confirmand nu numai valoarea lor, dar si faptul ca isr