Oricine ştie că „un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire" sunt cuvintele rostite de Neil Armstrong în timp ce nava spaţială Apollo 11 ateriza pe lună. Misterul era totuşi, de ce paşii şi salturile au fost atât de puţine. Acum, faimosul astronaut a ieşit la lumină pentru a oferi răspunsul.

Problema a fost pusă de bloggerul specializat pe ştiinţă Robert Krulwich, care era curios de ce Armstrong şi colegul lui, Buzz Aldrin, au acoperit o suprafaţă puţin mai mare decât un teren de fotbal. „Călătoria a fost un ‘salt' în mod sigur, o realizare fantastică, dar primii exploratori ai lunii au cercetat o zonă incredibil de mică".

Spre surprinderea lui, Krulwich primit un răspuns chiar de la comandantul misiunii. Într-un email, Armstrong, care la 80 de ani încă doreşte ca NASA să reia explorarea suprafeţei lunii, a zis că au existat numeroase motive pentru mica amprentă lăsată dupâ aselenizare, iar printre ele se număra şi stresul legat de funcţionarea corectă a costumelor cu răcire pe bază de apă.

„Operam aproape în vid, la o temperatură de 200 de grade fahrenheit (aproximativ 93 de grade celsius) iar gravitaţia era o şesime din cea a Pământului," a declarat acesta. „Acea combinaţie nu poate fi reconstituită pe Pământ. Nu ştiam cât timp ne-ar fi ajuns rezervorul de apă din ghiozdane"

Răspunsul, venit de la un om cunoscut pentru faptul că refuză să dea autografe şi să vorbească despre aselenizare, a fost surprinzător. Poate şi mai surprinzătoare au fost detaliile pe care Armstrong le-a oferit în legătură cu dificultăţile întâlnite în cadrul misiunii de explorare.

În primul rând, s-a pus problema transmisiei video a evenimentului, poziţionare unei camere video pe suprfaţa lunii fiind unda dintre primele sarcini ale lui lui Armstrong, iar NASA specificase foarte clar că el şi Aldrin trebuiau să fie în raza ei de acţiune.

Afl