Soluţii există, tovarăşe preşedinte! Gravidele şi lăuzele se solidarizează cu modelul dinamic propus de tovarăşul Botiş, aprobat de tovarăşul Boc şi inspirat din experienţa dvs. de viaţă, cum menţionaţi.
Gravidele şi lăuzele se vor mobiliza exemplar. După modelul pilduitor al tovarăşelor ţesătoare sovietice, care trăgeau de căpiau la câte o sută de războaie. Gravidele şi lăuzele noastre se vor organiza în grupe, cete, pâlcuri, celule, câte trei în grupă, şi vor lua doar o indemnizaţie pe care o vor împărţi în interiorul pâlcului. Indemnizaţiile economisite vor fi donate bugetului. Prin rotaţie, o lăuză va avea grijă de copiii rezultaţi în celulă. În vremea aceasta, celelalte vor munci până la ţicneală pentru carieră şi buget.
Chestiunea va dinamiza procesul prăfuit al conceperii – naşterii – lăuziei, în spiritul modernizării definitive, irevocabile, implacabile şi irefutabile a statului.
În apelul lor responsabil, căci despre aşa ceva e vorba în cele de mai sus, gravidele exigente înfierează tendinţa gravidelor rapace, care vor să nască înainte de soroc, doar ca să se bucure meschin de indemnizaţia aia pe care au apucat-o în vremuri nesimţite şi soţiile tovilor Băsescu şi Boc.
Însufleţite de modelul dinamic Băsescu-Boc-Botiş, gravidele şi lăuzele îşi propun să dea ţării cât mai mulţi copii, să ia cât mai puţine indemnizaţii, iar concediile să le sacrifice pe altarul carierei, conform învăţăturii primelor pilde ale ţării, tovele Elena şi Roberta. Deşi, să recunoaştem, literatura de specialitate menţionează unele riscuri. Tudor Muşatescu, scriitor, demonstra că relaţiile dintre o Ea şi un El nu se pot rezuma la plimbări prin grădini (etno)botanice cu fişicuri de alune, întrucât s-ar deposeda lumea de copii, de tinichigii şi de mecanici.
Viitoarele mame şi lăuze susţin şi decizia fermă a tăierii to
