Noi credem că este inofensiv obiceiul de a vedea un film de groază sau unul foarte tulburător din punct de vedere emoţional chiar înainte de a adormi. Credem că nu are importanţă dacă citim o carte sau alta, dacă ne aşezăm în pat cu gândurile rătăcite la dureri şi suferinţe din trecut ori la problemele care ne-au frământat în timpul zilei... Dar dacă ele ar fi complet inofensive şi lipsite de importanţă, de ce ne-am trezi în anumite dimineţi mai obosiţi decât am adormit? De ce ne-ar prinde un vârtej de gânduri negre de îndată ce ni s-au deschis ochii şi de ce starea aceasta a dimineţii ne-ar însoţi toată ziulica, făcând ca lumea întreagă să se transforme, ca într-o scenă magică, în ceva la fel de dezgustător ori de deprimant ca şi starea noastră interioară?
Se poate spune că ziua începe în cursul serii precedente. Orice fel de gânduri, de idei, de sentimente sau trăiri avem înainte de a adormi sunt percepute de fiinţa noastră ca… reale. Nu contează dacă ne gândim la trecut sau la ceva ce nu s-a întâmplat niciodată, la ziua de ieri sau la o situaţie nerezolvată; când gândim, pentru corpul nostru totul este înregistrat ca fiind... acum. Putem înţelege acest lucru extraordinar de uşor făcând un exerciţiu sau amintindu-ne de câte ori l-am făcut inconştient. Ne amintim o scenă dureroasă sau frumoasă din viaţa noastră. Vom observa că mintea urmăreşte scena până acolo unde ne dăm seama că ne duce prin hăţişuri şi comentarii stranii, în timp ce corpul începe să resimtă emoţiile... acum. Suferim, ne este teamă, ne îngrijorăm, ne simţim mâhniţi, iubim, ne bucurăm, ne întristăm, ne simţim cuprinşi de pace ori de orgoliu, de mânie sau de frustrare numai la amintirea simplă a unui eveniment.
Viaţa interioară continuă să se desfăşoare... acum, indiferent când ar fi fost evenimentul pe care ni-l amintim. Fantastic este faptul că viaţa interioară,
