Telegramele trimise de ambasada SUA din Germania directorului pentru Europa Centrală şi de Est din National Security Council, Jeffrey Hovenier, sunt o bună fotografie a scenei politice germane înainte de alegerile parlamentare din septembrie 2009, din perspectiva intereselor de politică externă americane. Conflictele din interiorul viitoarei coaliţii CDU-FDP şi inconstanţa în politica externă germană au fost anticipate timpuriu.
SUA nu se aştepta la o schimbare de curs a politicii externe germane în privinţa armelor nucleare, a Afganistanului sau în abordarea relaţiei cu Rusia, indiferent dacă la putere venea coaliţia CDU-FDP sau dacă guvernul era format din nou de CDU şi SPD. Totuşi americanii credeau în posibilitatea unor schimbări de poziţionare a noului guvern faţă de Iran, în politica de taxare şi în domeniul energiei nucleare.
Analiza celor două scenarii posibile: o guvernare CDU-FDP sau CDU-SPD, anticipează nu numai viitoarea guvernare între liber-democraţi şi creştin-democraţi, ci şi impredictibilitatea politicii externe germane, care va suferi de pe urma unei lipse de coordonare între cancelar şi Ministerul de Externe. Motivul: noul ministru de externe Guido Westerwelle, un lider de partid cu o obsesie pentru imaginea sa publică, dar fără o experienţă notabilă în politica externă, care va intra deseori în conflict cu cancelaria. Şi aşa a fost; tensiunile în interiorul coaliţiei şi dintre cancelar şi vice-cancelar nu s-au lăsat prea mult aşteptate.
SUA se aştepta la o continuitate, deja anunţată de Westerwelle, cu linia de politică externă a predecesorului său Walter Steinmeier, şi din cauza stilului Angelei Merkel, care urma să rămână cancelar în orice ecuaţie post-electorală. "Merkel nu a arătat mult curaj în folosirea considerabilei sale popularităţi pentru a impulsiona politici impopulare", se arată în comunicările publicate d