În faţa Academiei Suedeze, Mario Vargas Llosa şi-a trecut în revistă modelele literare, s-a înclinat în faţa soţiei sale, i-a pomenit pe Cioran şi Ionesco şi şi-a reafirmat crezul liberal. Sursa: REUTERS

În discursul de acceptare a Premiului Nobel, ţinut săptămâna trecută în faţa Academiei Suedeze, Mario Vargas Llosa, 74 de ani, a vorbit despre misiunea subversivă a literaturii, reiterându-şi opinia potrivit căreia momentul în care oamenii au început să inventeze şi să spună poveşti a fost crucial pentru destinul civilizaţiei.

"Ficţiunea este mai mult decât un divertisment, mai mult decât un exerciţiu intelectual care ne ascute sensibilitatea şi ne trezeşte simţul critic. Este o necesitate absolută pe care civilizaţia o are ca să existe în continuare. Din peşteră până la zgârie-nori, de la bâtă până la armele de distrugere în masă (...), ficţiunile literaturii au multiplicat experienţele umane, împiedicându- ne, bărbaţi şi femei, să ne prăbuşim în letargie, egocentrism şi resemnare", a spus scriitorul.

SUMARUL ARTICOLULUI Mario Vargas Llosa, la Nobel: "Lumea nu poate exista fără ficţiune"DESPRE NEMULŢUMIREA PROVOCATĂ DE CITIT ŞI SCRIS

Cuvântul său, care a durat aproximativ o oră şi a fost intitulat "Elogiul lecturii şi al ficţiunii", s-a oprit asupra a numeroase teme ale lumii moderne, a conţinut evocări ale copilăriei şi ale familiei lui materne şi a jalonat întregul său parcurs intelectual, de la debutul scriitoricesc până la implicarea politică de la sfârşitul anilor ’80.

Romancierul peruan a ţinut şi să traseze graniţa dintre naţionalism şi patriotism, s-a referit la simpatiile sale marxiste din tinereţe, la pericolul reprezentat de terorism, la traumele provocate de dictaturi, la lipsa de emancipare a amerindienilor şi şi-a exprimat gratitudinea faţă de Franţa şi Spania, ţări unde a trăit mulţi ani după plecarea din