În ultimul an, proiectul refacerii Alianței DA reapare, mai ales în discursul unor politicieni din PDL, și mai rezervat din patea celor PNL. Se vorbește despre coagularea dreptei, se aduc argumente puține, dar cel mai des se invocă istoricul comun de succes al acestei Alianțe. Istoricul eșecului este mai puțin amintit și probabil aceste “amintiri” deloc confortabile sunt cel mai greu de depășit. Inițial, doar sub forma unei discuții colegiale, l-am întrebat pe Călin Popescu Tăriceanu, direct implicat în formarea Alianței DA, dacă mai crede că această formulă se poate relua. Apoi, i-am propus să transformăm discuția într-un interviu axat doar pe subiectul Alianței DA.
Redau acest dialog gândindu-mă că după șase ani de la formarea Alianței DA și la trei ani de la destrămarea acesteia, faptele ar putea fi prezentate la rece și pot oferi o lumină mai limpede asupra evenimentelor.
AS: Credeți că se poate reface Alianța DA?
Călin Popescu Tăriceanu: Nu cred. O alianță dacă apare trebuie să răspundă unei necesități. Astăzi, în afara dorinței certe a unora de a salva PD-ul, nu văd o necesitate de interes public sau politic în sensul adevărat al cuvântului.
AS: Cum a apărut acest proiect politic?
CPT: Alianța Da nu s-a făcut din considerente de ordin ideologic. Este evident că între un partid de factură liberală și un partid care, la vremea respectivă, fără să vreau să îl cataloghez în sens peiorativ, făcea parte din Internaționala Socialistă, nu putea să fie vorba de o alianță bazată pe elemente ideologice. Trebuie să recunoaștem un lucru, că Alianța s-a făcut între două partide care aveau interese politice comune la acel moment. Și acel moment este sfârșitul anului 2003. Aceste interese politice erau determinate de faptul că, în primul rând, ambele partide aveau o reprezentare parlamentară și o cotă de popularitate scăzută în sondaje, la nivel e
