Cea de-a paisprezecea ediţie a Festivalului Filmului Francez din Bucureşti (10-16 decembrie) s-a deschis cu pelicula "Donnant, donnant", cu Medeea Marinescu şi Daniel Auteuil în rolurile principale.
Pe durata week endului a curs cu filme bune: "Adèle Blanc-Sec" de Luc Besson şi "Vénus noire" de Abdellatif Kechiche. Dacă pelicula lui Kechiche, care a avut premiera internaţională la Mostra din 2010, este una sumbră şi încărcată de tragism, lungmetrajul lui Besson - care a făcut furori în box-office-ul francez, adunând peste 1,6 milioane de spectatori - funcţionează ca un contrapunct perfect.
Într-un sezon în care majoritatea francizelor şi-au demonstrat epuizarea în termeni de entertainment, Besson realizează cu dezinvoltură un film de public, bazat pe BD-urile lui Jacques Tardi din anii ’70, în care reuşeşte să orchestreze şi o poveste poliţistă spusă într-un ritm alert - care amin teşte mai degrabă de Jeunet -, şi un comic spumos, aspecte fantastice.
În 1912, Adèle Blanc-Sec (Louise Bourgoin), o tânără jurnalistă care ascultă de instinct, nu de editor, pleacă în Egipt pentru a resuscita mumia unui medic de-al lui Ramses al II-lea. Are o ciocnire cu eternul ei rival, Dieuleveult (Mathieu Amalric), dar se alege cu mumia şi revine cu ea la Paris numai pentru a descoperi că planurile îi fuseseră date peste cap de un pterodactil.
Besson reuşeşte să meargă pe două fronturi, fantasticul întâmplărilor fiind accentuat de faptul că personajele nu se iau deloc în serios. Iar mumiile au ceva intuiţie când vine vorba de dezvoltarea urbanistică a Parisului.
