La mai mult de două decenii de la Revoluţie, poeta Ana Blandiana a descoperit un revers dramatic al libertăţii în societatea postcomunistă. La cea mai recentă ediţie a Târgului Internaţional Gaudeamus – Carte de Învăţătură, cunoscuta scriitoare şi-a lansat volumul de poezie „Patria mea A4“.
În interviul acordat suplimentului „Adevărul literar şi artistic", una dintre cele mai importante voci ale liricii şaizeciste din România îşi exprimă dezamăgirea provocată de România începutului de mileniu, în care lipsa educaţiei şi societatea de consum fac ravagii.
În 2010, „numai în poezie mă simt acasă", mărturiseşte Ana Blandiana, care face un inventar al lacunelor dintr-o lume care o determină să se refugieze în poezie. Agresivitatea, vulgaritatea şi kitsch-ul fac jocul într-o societate în care profesorii au încetat să fie „apostoli" şi au devenit „sindicalişti", susţine poeta.
Citiţi şi:
Îmbină literele cu formulele de matematică
În comunism, poezia a fost o forţă. În viziunea Anei Blandiana, în România postcomunistă poezia şi-a pierdut calitatea de substitut al religiei şi al filosofie, rămânând un gen al elitei.
„Descoperirea că libertatea cuvântului a diminuat importanţa cuvântului este cea mai dramatică descoperire pe care am făcut-o după Revoluţie. Însă, cu timpul, nu numai că am acceptat, dar am şi înţeles că importanţa pe care literatura, şi mai ales poezia, o aveau înainte venea din faptul că, într-un lume cu înlocuitori, poezia ţinea loc de foarte multe lucruri", explică Ana Blandiana.
Pe de altă parte, societatea consumistă va avea un revers pozitiv, afirmă poeta: întoarcerea omului la rădăcinile sale spirituale, întoarcere care se conturează deja în Europa Occidentală. „Decalajul dintre România şi Occident", susţine poeta, „vine din faptul că noi încă n-am obosit de consum.
Atâtea decenii