Prin ajutoarele financiare oferite tarilor de la periferia zonei euro, Uniunea Europeana incearca sa traga de timp pana cand acestea vor fi din nou competitive si vor produce suficient de mult pentru a-si plati datoriile.

Totusi, cat de realisti sunt oficialii europeni cand spera ca tari precum Irlanda si Grecia vor avea exporturi mari si crestere economica peste cativa ani, se intreaba jurnalistii de la The Economist.

Competitivitatea depinde de obicei de preturi: daca pretul masinilor produse intr-o tara scade, atunci va creste cererea din partea strainilor. Acest lucru nu este, insa, posibil printr-o depreciere de moneda atunci cand faci parte dintr-o uniune monetara, asa ca singura posibilitate ramane aceea de a reduce costurile comparativ cu cele din tarile care nu fac parte din uniunea monetara. Practica este numita de economisti "depreciere reala" sau "devalorizare interna" si inseamna o crestere mai lenta a preturilor si a salariilor sau chiar o scadere a lor.

Cu 15 ani inainte de criza datoriilor suverane, tari precum Grecia, Irlanda, Portugalia si Spania au pierdut o mare parte din competitivitate. Dobanzile mici au dus la o crestere a cererii interne, ceea ce a condus la cresteri puternice ale salariilor. Productivitatea nu crestea, insa, suficient de mult pentru a compensa castigurile mai mari. De cealalta parte, dupa ce a cunoscut partea negativa a cresterii economice de dupa reunificare, Germania a ales solutia mai putin placuta: a impiedicat cresterea salariilor si a incurajat productivitatea.

Tarile de la periferia zonei euro trebuie acum sa gaseasca o solutie pentru a inversa tendinta. Grecia, de exemplu, incearca prin reforme sa isi reduca birocratia si sa sparga monopolurile. In alte tari pare deja sa functioneze solutia de reducere a salariilor si a preturilor. In Irlanda, costul muncii a scazut in u