La 15 decembrie, la Palatul Ghika va mirosi a brad, a mere coapte, a vin fiert, se va cânta de pace, de iubire, de dor şi de credinţă. Cei care vor lua parte la concert se vor înfrăţi gând la gând, umăr la umăr, aşa cum numai colindul o poate face. Ovidiu Scridon şi Silvan Stăncel sunt doi artişti cu personalităţi complexe ce îmbină neaşteptat câteva genuri muzicale ce aparent nu au nimic în comun: flamenco, pop… şi folk. Ceea ce se va naşte acolo în acest spectacol de final de an va rămâne, suntem siguri, în sufletele celor vor veni să-i vadă, să-i asculte şi să simtă.

Nu ţi se întâmplă des să întâlneşti un om şi să rezonezi de la cea dintâi strângere de mână. Nu ţi se întâmplă des să comunici perfect de la cea dintâi privire. Dar atunci când ai parte de un astfel de lucru e bine să îl preţuieşti la adevărata lui valoare. Prin această experienţă fericită am trecut atunci când m-am întâlnit cu Ovidiu Scridon, după ce schimbasem nenumărate mesaje pe Facebook şi nu numai. Parcă ne cunoşteam de când lumea. Cert este că am înţeles împreună că acordul modului de a gândi naşte prietenia şi atunci când lecţia aceasta este împărtăşită cu cei din jurul tău nu poate fi decât benefic. “Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumărate amintiri: tabere, festivaluri, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, «Într-o zi...», un volum de versuri, «Portretul unui gând». Mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete... şi-atât!... În rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna:... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă”. «Omului trebuie să-i rămână ş