Situatia somerilor este la fel de grea si de ingrata oriunde in lume, iar Germania nu reprezinta o exceptie, ba din contra. Ca unul care a trait experienta asta pe propria lui piele, doresc sa aduc cateva precizari legate de viata somerilor nemti.

In primul rand, impactul psihologic al pierderii serviciului produce o trauma sufleteasca peste care ca s-o treci, ai nevoie de o imensa energie sufleteasca. Trebuie sa ai in tine o incredere uriasa ca sa nu te frangi la gandul ca ai devenit inutil. Prima data am trait experienta asta la un an dupa ce am ajuns in Germania.

Tari in care chiar merita sa fii somer

Nu cunosteam pe atunci limba suficient ca sa practic meseria de inginer, asa ca m-am angajat ca mecanic auto. Dupa 5 luni, in iarna anului 1994, am ramas fara job si fiindca nu aveam perioada minima de 1 an lucrat in Germania, am primit doar ajutor social.

Adica, ti se facea un calcul nemtesc la sange si primeai banii numarati, ca sa poti trai. In schimb, am fost obligat sa prestez munca sociala pentru comunitate, 5 ore pe zi. Am facut echipa cu un angajat al primariei, un baiat deosebit, cu care si acum sunt prieten.

El stia ce aveam de facut si zilnic la ora 7 plecam cu camioneta noastra la treaba: fie curatam santurile infundate de ploi, taiam crengile copacilor crescute peste liniile telefonice, amenajam parcurile.

Cand murea cineva, ii sapam groapa (!) si in plus, aveam zona noastra de strazi unde ne ingrijeam sa pastram curatenia.

Odata schimbam punga de plastic intr-un cos de gunoi de pe trotuar, cand vad o mamica ca-si aducea pruncul de la scoala, certandu-l ca luase o nota proasta.

"Uite, daca nu inveti, asa o sa ajungi si tu, sa cureti cosurile de gunoi!", i-a spus mamica fiului, dandu-ma pe mine drept exemplu.

Tara in care merita sa fii somer nu exista