S-a comentat si s-a scris intens despre ultimul sondaj al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, cu toate astea, am avut senzatia ca majoritatea comentariilor au evitat sa puna punctul pe un adevar oarecum banal, dar crucial in explicarea rezultatelor - esecul sistemului actual ca factor determinant al preferintei pentru comunism. Nu cred ca este vorba doar de un esec al discursului anti-comunist promovat de intelectuali: discursul nu creeaza, ci legitimeaza realitatea, iar atunci cand discursul e complet rupt de realitate si isi urmeaza propria logica, ca in cazul nostru, la un moment dat intre cele doua se casca o prapastie si dialogul e intrerupt.
Dezvrajirea prezentului si valorizarea trecutului
Propun sa iesim din realitatea romaneasca: nostalgia pentru comunism e intalnita si in tarile vecine, cum ar fi Ungaria, Bulgaria, ba chiar in proportie mai mare, de aceea cred ca fenomenul are explicatii mai ample, care nu tin doar de evolutia lucrurilor in societatea romaneasca. Revalorizarea trecutului are legatura cu traumele si deziluziile produse de tranzitia la democratie si la economia de piata. Acestea au produs o scadere a suportului pentru democratie, care aproape ca s-a prabusit in ultimii zece ani (1999-2009) - scaderea a fost de - 42% in Ukraina, -24% in Bulgaria si -18 in Ungaria. In mod similar, s-a diminuat si suportul pentru capitalism: cu -34 in Ungaria, cu -20 in Bulgaria si -16 in Ukraina. Pe acest fondal al dezvrajirii noului sistem se produce valorizarea trecutului. Atunci cand romanii proclama superioritatea regimului comunist si sustin ca a fost o idee buna, ei se raporteaza automat la prezent - orice judecata de valoare se bazeaza pe comparatii, nu se face in abstract.
La ce altceva ne-am fi asteptat? Ce a oferit tranzitia romanilor? Le-a cerut mereu sacrificii, de dragul unor utopii mereu impinse in vi
