Lucian Mihai consideră că în ţară funcţionează prea multe facultăţi de drept în cadrul cărora predau profesori care nu au calităţile minime necesare pentru a fi cadre didactice. În aceste condiţii, profesorul Mihai le recomandă studenţilor să vină la cursuri şi neapărat să participe la seminarii, pentru că niciodată nu vor mai avea timp dedicat special pentru învăţat.

Mai mult, Lucian Mihai susţine că este bine ca studentul, încă din timpul facultăţii, să încerce să decidă direcţia în care va lucra, pentru ca încă de pe vremea când este în facultate să-şi creeze contactele necesare. Dacă aceaste condiţii sunt îndeplinite, la finalizarea studiilor, viitorul jurist sau avocat poate deveni o „marfă vandabilă".

Povestiţi-ne câteva lucruri despre parcursul dumneavoastră ­profesional. În linii mari, în ce locuri aţi fost angajat?

Activitatea mea profesională a început în anul 1976, când am absolvit, ca şef de promoţie, Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti. Sunt mândru că am fost şef de promoţie alături de alţi doi colegi, respectiv avocatul Ioan Nestor şi profesorul Valeriu Stoica. Atunci, alături de colegii şi prietenii mei, nu am putut fi departajaţi, fapt pentru care am fost împreună şefi de promoţie. Eu am fost judecător în Bucureşti, iar după trei ani de zile, am câştigat un concurs şi am mers la facultate în calitate de asistent universitar. Predau din 1979 şi până-n prezent, în mod neîntrerupt, drept civil şi dreptul proprietăţii intelectuale. Din anul 1990, am putut să devin şi membru al Baroului din Bucureşti şi am practicat şi avocatura în paralel. Între octombrie 1990 şi octombrie 1991, am întrerupt activitatea de avocat, pentru că am mers în Statele Unite ale Americii, fiind primul jurist român bursier Fulbright, unde am făcut cercetare ştiinţifică. La reîntoarcerea în ţară, mi-am continuat activitatea didactică