Victor Ponta nu suferă de o boală rară. Suferă de una comună. Pamfletărismul dus la scară naţională. Singura formă de comunicare “politică” la nivel de mase a rămas cea impusă de Mircea Badea.
Cînd nu-ţi iei surse alternative de informare, cînd te hrăneşti şi te tot reproduci mediatic, îţi explodează pamfletul vrînd-nevrînd. Se poate să nu mai facem haz de necaz? Vreau un om care să vorbească serios, fără glume, fără atacuri deplasate. Oferta este infimă în zona seriosului vizibil public. M-am săturat să rînjesc.
Iar Victor Ponta nu înţelege că, pînă şi pentru un nenorocit de pamflet îţi trebuie ceva exerciţiu în scris. Dacă nu-l ai, lasă asta pentru profesionişti. El s-a pretins amuzant. Dar puteţi citi aici o mostră de umor scris cu lopata.
Lipsa de viziune nu se vede neapărat din faptul că Ponta e prea al lui Năstase, prea al lui Iliescu sau mai ştiu eu al cui. NU. Din gesturile astea mici, cum e un pamflet pe blogul personal, înţeleg că nu-şi dă seama de propria misiune şi de propria şansă.
Anul acesta ar fi fost un concurs cu un singur participant: el însuşi. Şi, din punctul ăsta de vedere, seamănă cu Geoană mai mult decît îşi închipuie: îşi tot dă singur cu stîngul în dreptul. Ce rost avea toată încurcătura cu liberalii? De ce nu s-a concentrat strict pe înnoirea mesajului şi prezentarea PSD ca a unui partid în sfîrşit cu ceva de stînga în el? De ce e dependent de populism tocmai cînd ar putea cîştiga mase fără mesajul prostituat-comercial obişnuit, în timp ce Băsescu şi ai lui s-ar stinge oricum pe mîna lor? Nu ştiu, am sperat că omul ăsta înţelege lucruri elementare şi că PSD va fi capabil de lucruri mai complicate.
Dar nu. Ultima dovadă e pedepsirea lui Mircea Geoană: suspendarea din partid 6 luni. O reacţie disproporţionată. O martirizare a lui Geoană care demonstrează o gîndire haotică de lider. Eu i-aş fi dat o oră suspendare